Povestea bărbatului care a inspirat un sezon din American Horror Story. Cine a fost Edward Mordrake, de ce a fost special

de: Iulia Kelt
14 09. 2023

Cunoscut și sub numele de Edward Mordake, Edward Mordrake ar fi fost un englez din secolul al XIX-lea născut cu o față în plus, situată pe ceafă – sau cel puțin asta susțin legendele urbane din acea perioadă.

Cum a devenit Edward Mordrake persoană publică

În data de 8 decembrie 1895, Boston Sunday Post publica un articol intitulat „Minunile științei moderne”. Acest articol a prezentat rapoarte de la așa-numita „Societate Științifică Regală”, care documenta existența „ciudățeniilor umane”.

Conform a ceea ce se cunoaște în prezent, ar fi existat o adevărată listă care ar fi inclus o sirenă, un crab uman terifiant, dar și pe nefericitul Edward Mordrake, un bărbat care ar fi avut două fețe, în loc de una.

Deși Boston Sunday Post și enciclopedia din 1896 Anomalies and Curiosities of Medicine au relatat cam aceeași poveste, în ceea ce îl privește pe Edward Mordrake, englezul născut cu două fețe, nu există nicio altă dovadă clară asupra veridicității istorisirii, în sine.

Chiar și în zilele noastre, mulți cred că povestea este o farsă menită să atragă vânzări de ziare. Totuși, de partea cealaltă a baricadei sunt cei care cred cu tărie că în spatele poveștii trebuie să fie și un sâmbure de adevăr.

După cum a raportat Boston Sunday Post, Edward Mordrake (numit inițial Mordake) ar fi fost un nobil englez tânăr, inteligent și arătos, precum și un „muzician cu abilități rare”.

Dar cu toate marile lui binecuvântări ar fi venit un blestem teribil „la pachet”. Pe lângă chipul lui frumos și absolut normal, Mordrake ar fi avut o a doua față la ceafă, nu la fel de frumoasă ca prima.

Se spunea că a doua față era „încântătoare ca un vis, hidosă ca un diavol”. Acest chip ciudat poseda și o inteligență „de un fel malign”. Ori de câte ori Mordrake plângea, a doua față „zâmbea și rânjea”.

Mordrake ar fi fost în mod constant afectat de „geamănul său diavolesc”, care l-ar fi ținut treaz toată noaptea șoptindu-i „lucruri despre care se vorbește doar în iad”.

Tânărul nobil ar fi înnebunit la un moment dat și și-a luat viața la vârsta de numai  23 de ani, lăsând în urmă o scrisoare prin care cerea ca chipul rău să fie distrus după moartea sa, „ca nu cumva să-și continue șoaptele îngrozitoare în mormântul meu”.

Povestea s-a vândut la pâinea caldă în America

Această poveste a bărbatului cu două fețe s-a răspândit ca focul în America. Publicul a fost fascinat de poveste și a cerut mai multe detalii despre Mordrake. În plus, specialiștii în medicină (cel puțin unii dintre ei) au ales să meargă, la rândul  lor, pe această cale, încercând să dea de capăt poveștii, probabil adăugând detalii inventate, de dragul narațiunii.

În 1896, medicii americani George M. Gould și Walter L. Pyle au inclus povestea lui Mordrake în cartea lor Anomalies and Curiosities of Medicine, ceea ce, în sine, era o colecție de cazuri medicale deosebite.

Deși Gould și Pyle erau oftalmologi cu practici medicale de succes, ei au fost, de asemenea, destul de creduli în cel puțin acest caz.

Pentru că, după cum s-a dovedit, povestea lui Edward Mordrake ar fi fost, în realitate, nimic mai mult decât o născocire interesantă.

După cum a scris pe blogul său Alex Boese, de la Museum of Hoaxes, autorul articolului original Post, Charles Lotin Hildreth, a fost poet și scriitor de science-fiction. Poveștile sale tindeau spre cele fantastice, din alte lumi, spre deosebire de articolele bazate pe realitate.

Desigur, chiar dacă cineva scrie de obicei ficțiune nu înseamnă musai că fiecare lucru pe care îl scrie este fictiv. Totuși, există multe indicii care sugerează că povestea lui Mordrake este complet inventată de acesta.

În primul rând, trebuie luat în calcul articolul lui Hildreth care citează „Royal Scientific Society”, ca sursă pentru numeroasele sale cazuri medicale bizare, doar că o organizație cu acest nume nu exista în secolul al XIX-lea.

Cu toate acestea, acest nume ar fi putut să pară credibil pentru oamenii care nu locuiau în Anglia, ceea ce poate explica de ce atât de mulți americani s-au îndrăgostit de povestea bărbatului cu două fețe.

În al doilea rând, articolul lui Hildreth pare a marca absolut prima dată când un caz medical descris de el a apărut vreodată în vreo publicație nișată pe literatură, știință sau de altă natură.

Întreaga bază de date a Societății Regale din Londra poate fi căutată online, iar Boese nu a reușit să găsească niciuna dintre anomaliile descrise de Hildreth în arhivele sale, de la Păianjenul Norfolk (un cap uman cu șase picioare păroase) până la Femeia Pește din Lincoln, adică un fel de sirenă.

„Când ne dăm seama de asta”, a scris Boese, „devine evident că articolul lui Hildreth era ficțiune. Toate au izvorât din imaginația lui, inclusiv în ceea ce îl privește pe așa-zisul Edward Mordake”, a mai spus acesta.

Povestea a inspirat American Horror Story

După cum și-ar putea imagina oricine, multe ziare de la sfârșitul secolului al XIX-lea erau lăsate de capul lor, fără o revizie editorială. Am putea spune că astăzi este diferit, însă nu ar fi așa, de vreme ce și în zilele noastre există suficiente publicații care aleg să născocească povești și să le prezinte drept reale.

Deși erau surse vitale de informații și divertisment, erau, de asemenea, pline de povești fictive care erau prezentate ca și cum ar fi non-ficțiune.

În cele din urmă, povestea lui Hildreth despre un bărbat cu două fețe nu a fost neapărat jurnalism iresponsabil. A fost pur și simplu o poveste scrisă suficient de convingător pentru a păcăli câțiva doctori, și pentru a rezista în imaginația publică timp de mai bine de un secol.

Nu suntem absolut siguri că ultima parte a anticipat-o neaparat, dar trebui să îi apreciem imaginația bogată, de vreme ce povestea este cu adevărat una interesantă.

Hildreth a murit la doar câteva luni după publicarea articolului său, așa că nu a reușit să afle cât de repede au fost păcăliți americanii de creativitatea lui ieșită din comun.

De altfel, povestea lui Edward Mordrake a revenit în atenția publicului mulțumită, în mare parte, serialului TV American Horror Story.